Mihaela Deaca
Este, de departe, stirea zilei la Paris: Michel Houellebecq a obtinut, in sfarsit, recunoasterea juriului care decerneaza anual prestigiosul premiu literar Goncourt. In sfarsit, pentru ca scriitorul a trecut deja de doua ori foarte aproape de acest premiu, cu "Les particules élémentaires" (1998) si "La possibilité d'une île" (2005).
E drept ca elementul-surpriza a cam lipsit de la aceasta editie a apreciatului premiu, romanul "La carte et le territoire" (Flammarion) dominand, inca inainte de lansare, sezonul aparitiilor editoriale care a debutat la jumatatea lui august. "Copilul teribil al literaturii franceze" a beneficiat si de aceasta data de intreaga atentie a presei literare, majoritatea criticilor pronuntandu-se in favoarea romanului. Evident, cand spui Houellebecq, spui aproape simultan "controversa"; desi mai putine ca in trecut, controversele nu au lipsit nici anul acesta. E suficient sa amintim principalele doua – cea declansata de textul publicat in cotidianul italian La Reppublica de scriitorul Tahar Ben Jelloun, membru al Academiei Goncourt ("Le cas Houellebecq"), si de acuzatiile de plagiat lansate de publicatia Slate ("Houellebecq, la possibilité d'un plagiat"). Criticii au fost totusi unanimi in a declara ca "La carte et le territoire" este mult mai "cuminte" decat precedentele romane, mai putin polemic si mai putin provocator in ce priveste enunturile cu caracter sexual… Aproape obositor de "cuminte"...
Reactia lui Michel Houellebecq la primirea premiului ? "Sunt foarte fericit"... Sa intelegem ca va face pace cu criticii literari si cu juratii care decid cui atribuie premiile literare ? Ramane de vazut.
Un lucru este sigur : "La carte et le territoire" constituie deja un succes in materie de vanzari. Potrivit unor date provizorii, romanul s-a vandut pana acum in circa 200.000 de exemplare. Si toata lumea se asteapta ca, dupa premiul Goncourt, aceste cifre sa explodeze.
Atribuit in acelasi timp cu Goncourt, premiul Renaudot merge, anul acesta, la Virginie Despentes, pentru "Apocalypse bébé" (Grasset). Intr-o incercare de a iesi din umbra fratelui mai mare, juriul Renaudot a retinut pe lista scurta nume controversate, precum cel al lui Marc-Édouard Nabe, autorul romanului "L'homme qui arrêta d'écrire". Nabe este cunoscut mediului literar francez drept un provocator de meserie, insa de o cu totul alta natura decat Michel Houellebeq… Autorul, care isi editeaza singur cartile si nu le vinde decat online, s-a remarcat si datorita sustinerii afisate public pentru Saddam Hussein.
Insa, in final, juriul a decis altceva: premiul a fost acordat scriitoarei Virginie Despentes, pentru "Apocalypse bébé », roman care s-a aflat, de altfel, si in cursa pentru Goncourt.
Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca lista Renaudot contine, de obicei, doi posibili castigatori, pentru a evita sa premieze acelasi scriitor ca juriul Goncourt.
Goncourt, Renaudot, Médicis… garantia unor cifre de vanzari deloc neglijabile
Ca premiul creste vanzarile unei carti este un fapt deja demonstrat. Este adevarat ca nu toate premiile vand la fel, asa cum este adevarat si ca unele romane sar direct in fruntea topurilor de vanzari fara sa aiba nevoie de vreo distinctie. Insa in cazul din urma vorbim despre o literatura destinata publicului larg, de carti in general usor de citit si de digerat, vandute in toate chioscurile de ziare de cartier, din gari si aeroporturi.
Pentru restul, e nevoie de publicitate, de prezenta in revistele de literatura, de prezenta autorilor lor in studiourile posturilor de televiziune s.a.m.d. Iar cursa pentru un premiu – si unul din categoria grea, daca se poate -, constituie centrul acestor eforturi. Odata primita distinctia, editorul se poate baza pe cifre de vanzari importante cel putin in doua perioade: in zilele si saptamanile imediat urmatoare acordarii premiului si in perioada sarbatorilor de Craciun.
Inaintea decernarii premiilor 2010, institutul de marketing GfK a dat publicitatii un studiu care probeaza, in cifre, "greutatea" pe care o are o asemenea distinctie in parcursul unei opere literare.
Asadar, potrivit studiului, in perioada 2005-2009, volumele distinse cu premiul Goncourt s-au vandut, in medie, in 380.000 de exemplare. Urmeaza titlurile premiate cu Renaudot (220.000 de exemplare), Femina (155.000 de exemplare), Goncourt des Lycéens (125.000 de exemplare), Elle (120.000 de exemplare), Maisons de la presse (100.000 de exemplare), Interallié (95.000 de exemplare), Livre Inter (60.000 de exemplare), Prix des libraires (55.000 de exemplare, exceptie facand-o "L’élégance du hérisson" de Muriel Barbery, cu 265.000 de exemplare vandute), FNAC (50.000 de exemplare) si Médicis (42.000 de exemplare).
In ceea ce priveste sezonul de aparitii editoriale din acest an, studiul GfK ofera un prim indiciu al evolutiei vanzarilor, cu datele pentru perioada august - jumatatea lui octombrie: circa 1.395 de volume vandute, fata de 1.248 in aceeasi perioada a anului trecut.
In fruntea clasamentului se aflau, in ordine, "La carte et le territoire" de Michel Houellebecq, "C'est une chose étrange à la fin que le monde" de Jean d'Ormesson si "Une forme de vie" de Amélie Nothomb.
Scurt istoric al principalelor premii literare franceze
Sezonul distinctiilor literare este deschis anual de Premiul Academiei franceze, creat in 1915, insa primul mare premiu francez, Goncourt, exista deja din 1903. Un an mai tarziu lua nastere Premiul Femina, creat ca o replica la Goncourt, considerat prea "misogin". Au urmat Premiul Renaudot, creat in 1926, Interallié (1930), Premiul Médicis (1958) si Décembre (1989).
Prix de Flore a fost creat in 1994 de Frédéric Beigbeder, printre cei distinsi deja aflandu-se Michel Houellebecq si Virginie Despentes.
Desi fiecare juriu nu jura decat pe originalitatea si specificitatea propriului premiu, diferentele fata de Goncourt nu sunt (sau nu intotdeauna) evidente. Sigur e ca au in comun calitatea de a stimula vanzarile operei premiate, la fel cum au in comun un juriu imposibil de clintit - detaliu din ce in ce mai criticat in spatiul literar -, dar si legaturi nu intotdeauna foarte ortodoxe cu editurile, in special cu marile edituri (Gallimard, Grasset, Fayard etc.).
In afara de aceste distinctii mai sunt alte cateva zeci, de mai mica importanta, asa incat scriitorii neluati in seama de juriile marilor premii pot spera la o astfel de recompensa…
Lista principalelor premii decernate in acest sezon :
Premiul Academiei Franceze (Grand Prix du Roman) - Eric Faye, "Nagasaki" (Stock)
Premiul Goncourt - Michel Houellebecq, "La carte et le territoire" (Flammarion)
Premiul Renaudot - Virginie Despentes, "Apocalypse bébé" (Grasset)
Premiul France Télévisions (Roman) - Jérôme Ferrari, "Où j'ai laissé mon âme" (Actes Sud)
Premiul Médicis - Maylis de Kerangal, "Naissance d'un pont" (Verticales)
Médicis étranger - David Vann, "Sukkwan Island" (Gallmeister)
Médicis essai - Michel Pastoureau, "La Couleur de nos souvenirs" (Seuil)
Premiul Femina - Patrick Lapeyre, "La vie est brève et le désir sans fin" (POL)
Femina étranger - Sofi Oksanen, "Purge" (Stock)
Femina essai - Jean-Didier Vincent, "Elisée Reclus" (Fayard)
Premiul Flore - Abdellah Taïa, "Le Jour du roi" (Seuil)
Premiul cititoarelor Elle (roman) - Véronique Ovaldé, "Ce que je sais de Vera Candida" (L'Olivier)
In urmatoarele zile vor fi anunti laureatii premiilor Goncourt des Lycéens, Interallié si Décembre.