Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
17 juin 2012 7 17 /06 /juin /2012 22:55

Marcela FERARU

In imagine, Marion maréchale le Pen, nepoata patriarhului 

MARION-LE-PEN.jpgSocialistii francezi reusesc un adevarat grand chlem, incheind apoteotic o serie de victorii electorale cu votul exprimat duminica, 17 iunie, pentru Adunarea Nationala. PS detine asadar toate puterile, ceea ce este fara precedent in istoria recenta : presedintia, Senatul, Adunarea Nationala - guvernul, evident - regiunile, municipalitatile si mai toate catunele...O concentrare de putere pe care dreapta o denunta inca de la victoria lui François Hollande la prezidentiale, in urma cu o luna.

De precizat ca prezenta la vot a fost extrem de slaba - un nou record in analele Republicii.

Printre noutatile - si surprizele - acestui scrutin : accesul FN in Parlament, in ciuda unui mod de scrutin conceput special pentru a impiedica acest lucru (uninominal, majoritar in doua tururi). Cei doi deputati pe care ii obtine FN (Marion Maréchale le Pen, nepoata patriarhului, de numai 22 de ani si avocatul ultra-mediatic Gilbert Colard) vor avea astfel, in spate, peste un milion de alegatoiri fiecare, caci restul candidatilor FN au fost eliminati par acest mod de scrutin.

De precizat ca Marine Le Pen a fost batuta cu o diferenta de numai 100 de voturi!

Alta surpriza : eliminarea cadidatei socialiste la prezidentialele din 2007, Ségolène Royale, batuta la La Rochelle cu 62,97 la 37,03; scorul faraminos este consecinta mobilizarii electorilor de dreapta care si-au platit capul unui lider socialist...Contracandidatul Olivier Falorni este un disident socialist sustinut de prea-geloasa tovarasa de viata a lui François Hollande, Valérie Trierweiler.

Printre marii invinsi : fostul ministru de Interne al lui N Sarkozy, Claude Guéant, Nadine Morano - alt ministru al fostului cabinet, dar si socialistul Jack Lang, fost ministru al culturii. Printre cei alesi : François Fillon, ex prim ministru, transplantat intr-o circumscriptie pariziana dupa ce ani de-a randul a reprezentat o circumscriptie din Sarthe, Natalie Kosciusko-Morizet, purtator de cuvant si ministru sarkozist...si toti ministrii guvernului in functie.

Un caz aparte este cel al lui François Bayrou, "al treilea om" al prezidentialelor din 2007, a carui cariera politica pare sa se afle pe un drum infundat; cu un scor mediocru la prezidentialele 2012, Bayrou a ales sa il sustina in turul doi pe socialistul Hollande - un gest greu de inteles pentru un reprezerntant al centrului care a votat intotdeauna mai degraba la dreapta...Consecinta : la legislative, socialistii au decis sa isi mentina candidatura in circumscriptia in care acesta a fost ales de fara intrerupere in cateva legislaturi. Iar Bayrou a fost eliminat!Partidul lui nu obtine decat 2(!) deputati, dupa ce a dat in istorie un presedinte si un premier.

Dupa cum rermarca un analist politic, toti marii jucatori ai alegerilor din 2007 - sarkozy, Royale, Bayrou au fost eliminati prin vot. vremurile se schimba!...

Partager cet article
Repost0
10 décembre 2010 5 10 /12 /décembre /2010 02:06
Vi.centiu ILUTIU

ACAT - Actiunea crestinilor pentru abolirea torturii - a dat publicitatii un prim raport anual, intitulat semnificativ "O lume tortionara". Pentru a delimita exact ce intelege prin termenul de "tortura", organizatia se bazeaza pe definitia adoptata de ONU, dupa care a tortura inseamna a-i provoca cuiva o suferinta fizica sau morala, in mod intentionat, cu un scop precis si cu participarea unui reprezentant al statului. 
Tortura este o practica "endemica si regulata" in intreaga lume, constata ACAT in raportul care examineaza de fapt situatia din 22 de tari de pe cele cinci continente. Sunt vizate in primul rand regimurile totalitare, dictaturile de tot felul si tarile islamice, precum si statele in care violenta politica a devenit o realitate de fiecare zi. Dar tortura este o realitate in mai mult de jumatate din tarile membre ale ONU, acuza raportul. 
Intr-un preambul, Anne-Cécile Antoni, care a prezidat ACAT-France din 2008 pana in 2010, precizeaza ca, desi cele mai mediatizate cazuri de tortura ii privesc pe ziaristi, pe sindicalisti si pe aparatorii drepturilor omului, majoritatea victimelor sunt de fapt oameni simpli - suspecti si detinuti de drept comun, care fac parte din categoriile defevorizate si vulnerabile ale populatiei. 
In Africa, regimurile dictatoriale sau cu tendinta dictatoriala folosesc tortura in mod normal, ca metoda de anchetare; sunt citate tari ca Mauritania, Sudan, Zimbabwe, Etiopia, Eritreea, Guinea ecuatoriala si Republica democratica Congo. 
Tarile din America latina aplica si ele metode violente sub pretextul ca apara ordinea - mostenire a zecilor de ani de dictatura militara, considera raportul citat. 
ACAT afirma ca recursul la tortura e incurajat pe alocuri de noile legi anti-teroriste - asa cum s-a intamplat in Tunisia. In China si in Iran, utilizarea torturii urmareste obtinerea unor informatii care vor fi utilizate in cadrul diferitelor procese. 
Nu sunt uitate nici unele democratii occidentale: Spania este criticata pentru regimul ei de detentie denumit "incommunicando" - in care un detinut nu are voie sa comunice cu persoane dinafara locului de detentie. Nu scapa de critici nici Franta - acuzata ca prefera in politica sa penala adoptarea unor legi represive. Pe de alta parte, inchisorile franceze sunt supra-populate, constata organizatia non-guvernamentala crestina.  
Trebuie spus ca simpla descriere a torturilor aplicate victimelor e o tortura in sine, pentru cititorul sensibil. Nu lipseste de pe lista tortura zisa "a cazii de baie", o specialitate americana care consista in a tine capul victimei sub apa, pana aproape de asfixie. Tortura care are o varianta despre care s-a vorbit mult, cu ocazia scandalului in jurul inchisorii de la Abu-Ghraib : "waterboarding" : victima e imobilizata pe o scandura, si i se toarna apa pe fata acoperita cu un prosop, ceea ce ii provoaca o senzatie de sufocare. Acest mod de tortura a fost aprobat de administratia George W. Bush, dar a fost interzis de cand la Casa Alba s-a instalat presedintele Barack Obama. 
In acelasi registru al ororilor, in Eritreea se practica si crucificarea, tortura cunoscuta sub numele de "Isus Christos" - un adevarat blasfem pentru crestini -  iar in Uzbekistan se pare ca e la moda clisma cu apa puternic ardeiata.  
Cat despre tarile arabe, ele se disting prin aplicarea unui supliciu oriental, cunoscut altadata si pe meleagurile carpato-danubiene : bataia cu nuiele la talpi. 
Partager cet article
Repost0
26 novembre 2010 5 26 /11 /novembre /2010 12:21

Marcela FERARU

Foto : arestare in timpul manifestatiei impotriva clubului "Le Siècle"

http://www.lexpress.fr/pictures/95/48845_des-policiers-interpellent-un-manifestant-le-24-novembre-2010-devant-l-automobile-club-de-france-a-paris.jpgMiercuri seara s-a reunit, asa cum face in fiecare ultima zi de miercuri din luna, "Clubul secolului", un club ermetic

ultraselect din care fac parte ministri, parlamentari, jurnalisti, artisti, oameni de afaceri,alti lideri de opinie...Ultimii trei presedinti si Frantei de exemplu au participat cu asiduitate la dineurile clubului.

Dineul a avut loc la Automobile Club de France, langa Hotel Crillon, in inima Parisului.

Toata lumea se preocupa, toata lumea critica acest club pana la urma secret, caci nimic nu transpira din ceea ce se discuta la aceste dineuri : nu se fac fotografii, nu se filmeaza, nu se raporteaza din interior. Chiar daca printre membri se numara jurnalisti cunoscuti (David Poujadas, Arlette, Chabot, Laurent Joffret...) nici unul dintre ei nu a scris sau povestit vreodata despre ce s-a discutat pe parcursul unui dineu.

Organizarea este riguroasa. Din putinele lucruri care se pot spune despre aceste reuniuni la care participa intre 200-300 de persoane aflam ca fiecare masa are un "dirijor" care orchestreaza dezbaterea intre participantii care ei insisi, nu isi pot alege locul. 

Dezbaterea are pretentia de a fi o "reflexie asupra mersului lumii"...Pentru cei care vor sa dezbata in aparté, singura posibilitate este cocktail-ul de o jumatate de ora care precede dineul.

Nimeni nu alege Clubul Secolului, Clubul Secolului este cel care isi alege membrii.

Consiliul de Administratie decide cine va  deveni membru al clubului, si asta numai dupa ce persoana respectiva a participat la dezbateri in calitate de simplu invitat timp de cateva luni sau chiar ani...

Exista chiar asociatii care militeaza impotriva Clubului secolului, calificat de "Gotha ocult" al societatii franceze. Pentru animatorii acestor asociatii (care au manifestat miercuri seara in fata Automobil Club de France) ingrijorator este faptul ca decizii importante pot fi luate in cadrul acestor reuniuni inchise, departe de ochii si de cenzura publicului. 

Daca societatile secrete au o istorie deja multiseculara, e evident ca modul in care acestea functioneaza sau se constituie a inceput sa se modifice, daca in in fondul problemei, cel putin in forma.

Partager cet article
Repost0
18 novembre 2010 4 18 /11 /novembre /2010 13:29

  

 

 

Stefan Popescu

 

Al VIII-lea salon internaţional de aeronautica s-a deschis  la Zhuhai, în sudul Chinei, şi ofera regimului comunist de la Beijing sa îşi etaleze puterea sectorului aeronautic. pentru companiile occidentale, manifestarea de la Zhuhai reprezinta o opurtunitate de a intra pe cea mai importanta piata a lumii.

 

 

Până duminica, circa 600 de constructori şi producatori de componente aeronautice vor primii atat specialistii şi oamenii de afaceri dar şi publicul larg. Cu totii sunt interesati mai ales sa admire noile modele civile şi avioanele militare chineze.

China profita de acest salon, care a devenit unul din cele mai importante din lume după Le Bourget din Franţa şi Farnboroug din Marea Britanie şi care se tine în fiecare an din 1996 incoace, pentru a-şi etala tehnologiile aerospatiale din ce în ce mai sofisticate.

Circa 70 de aeronave civile şi militare venite din 35 de tari sunt expuse la salonul de la Zhuhai, afirma organizatorii. Constructorul chinez de avioane comerciale Comac expune primul prototip al lui C919, viitorul concurent al aeronavelor Airbus A 320 şi Boeing 737.  Alte patru companii aeriene chineze şi două societati de leasing au anuntat achizitionarea a 100 de exemplare a acestui nou avion de linie deşi vor trebui sa astepte până în 2016 cand va fi omologat. 

Pretul tranzactiei nu a fost însă dat publicitatii de constructorul chinez de avioane de linie.    

   Avionul regional de 70 până la 100 de locuri, ARJ-21, produs tot de Comac, şi care a efectuat primul sau zbor în 2008, a fost deja pus în productie şi este de asemenea prezent la salon.

Din punct de vedere militar, armata populara de eliberare, a trimis la Zhuhai toata panoplia din dotare. Avioanele de vanatoare J-10 au efectuat o parada foarte colorata în deschiderea salonului.

Armata pakistaneza, aliat traditional al Beijingului în Asia de Sud, a participat la parada cu avionul de vanatoare JF-17 (intitulat şi FC-1), tot de fabricatie chineza.

În ce priveste tehnologiile spatiale, o macheta a lansatorului Tiangong 1 (Palatul celest) este expus pentru vizitatori care vor plati 350 de yuani (38,7 euro) pentru a trece pragul salonului.    

   Airbus expune avionul gigant de transport pasageri A380 şi avionul cargo A330-200F.

   Constructorii straini spera sa profite de pe urma extinderii flotei chineze de aeronave civile care ar trebui sa isi dubleze numarul de avioane pana in 2020. In 2020, numarul pasagerilor transportati in China va trebui sa atinga 700 de milioane, fata de 260 cati sunt anul acesta.  In 2008, cu ocazia ultimei editii a salonului aernautic de la Zhahai, au fost semnate 16 contracte in valoare de 4 miliarde de dolari si asta in ciuda crizei care batea la porti. In sfarsit, China, care vrea sa dezvolte si piata de aeronave private, a anuntat o noua reglementare care va deschide culoarele aeriene la mai putin de 1000 de metri altitudine.     

Partager cet article
Repost0
14 novembre 2010 7 14 /11 /novembre /2010 21:22

Marcela FERARU

 

http://www.developpementdurablelejournal.com/local/cache-vignettes/L335xH329/arton404-cfd83.jpgOdiseea remanierii guvernului Fillon a tinut cu sufletul la gura Franta pe tot parcursul zilei de duminica. Anuntata inca de asta primavara, remanierea s-a lasat asteptata indecent de mult, ceea ce a pus la incercare nervii tuturor detinatorilor de portofolii. Mai mult, Nicolas Sarkozy a lansat si un fel de competitie pentru Matignon, in care Jean Louis Borloo - ministrul ecologiei - si-a lasat pana la urma fulgii.

Intrebarea la care au incercat sa raspunda analistii dupa ce Fillon a fost reconfirmat in functie a fost : cine s-a impus, presedintele sau premierul? Pana azi, nici un premier sub cea de-a 5-a Republica nu a reusit sa se mentina neintrerupt in functie pe parcursul unui mandat prezidential. Mai mult, desi discret, François Fillon a reusit sa ii faca umbra lui Nicolas Sarkozy. Apreciat de multi drept "fotografia inversata" a lui Sarkozy, Fillon este intr-adevar contrariul presedintelui : un anti bling-bling, calm, familist (are 6 copii cu Penelope, o galeza intalnita in facultate). Mentinerea si chiar cresterea sa in sondaje ar fi trebuit sa il coste capul, si presedintele avea intentia foarte serioasa sa il inlocuiasca. Data fiind demisia depusa ieri la Elysee, toata lumea s-a intrebat daca Sarkozy nu a reusit pana la urma sa isi infranga premierul. Ei bine, nu! Iar presa incepe sa il numeasca deja "superpremierul" - cu referire, desigur, la superpresedinte.

Prin urmare Fillon a reusit sa ramana la Matignon mai degraba contra vointei presedintelui.

Care sunt insa calculele lui Sarkozy? Asa cum arata guvernul, e clar ca nu se pregateste sa deschida primare in interiorul familiei sale politice pentru   alegerile din 2012, la care are intentia ferma sa se prezinte.

François Fillon agatat la Matignon, s-ar putea pana la urma sa isi erodeze imaginea, mai ales ca reformele vor continua in acelasi ritm dupa cum a anuntat chiar premierul. In ceea ce priveste guvernul, acesta este reformat tocmai in perspectiva prezidentialelor, cu toate piesele grele ale partidului si doar cu persoane de incredere. S-a terminat cu "deschiderea spre stanga", s-a termlinat si cu figurile pitoresti aduse mai degraba sa coloreze echipa, gen Rama Yade, Fadela Amara sau deja remaniata Rachida Dati. Ba chiar si centrul a avut de suferit, iar protestele au inceput deja sa se auda. Recompensati pentru sustinerea acordata in campania prezidentiala in defavoarea lui François Bayrou, centristii pleaca din posturile cheie. Noul executiv este un nucleu dur RPR(formatiune creata de Chirac si transformata in 2002 in UMP).

Bref : Alain Juppé, piesa centrala, chiraquian de traditie, exilat in ultimii ani la primaria sa de la Bordeaux, preia portofoliul Apararii. Michelle Aliot Marie, si ea chiraquiana si fosta presedinta a RPR preia portofoliul externelor, cu adjunct la afaceri europene Laurent Wauquiez. Acesta din urma, reprezentativ pentru tanara generatie, a fost pana azi purtator de cuvant al guvernului si este considerat o stea in devenire. Prietenul de tinerete al presedintelui, Brice Hortefeux, ramane la Interne, insa "trezorierul" Eric Woertz, tocat marunt in afacerea Bettencourt, a fost sacrificat.

Frédéric Mitterand, dat si el in ultimele saptamani ca remaniabil, ramane la Cultura. 

In sfarsit, o alta miscare extrem de importanta : Jean François Coppé preia sefia UMP. Coppé a refuzat posturile guvernamentale care i s-au propus dand prioritate activitatii de partid. Coppé nu si-a ascuns niciodata ambitiile de prezidentiabil, iar pionii pe care ii avanseaza azi vizeaza in mod cert alegerile din 2017. De precizat ca Jean François Coppé are origini partial romane pe care nu le-a renegat niciodata.

Partager cet article
Repost0
12 novembre 2010 5 12 /11 /novembre /2010 13:22

Marcela FERARU

Nicolas Sarkozy se pregateste sa isi relanseze echipa guvernamentala. Intrat de-a binelea in cea de-a doua

parte a mandatului prezidential, Sarkozy trebuie sa jongleze eficient cu datele problemei pentru a-si maximiza sansele in 2012. Iar elementele problemei sunt : calendarul reformelor, actiunea opozitiei, taberele din propriul partid.

http://photo.europe1.fr/infos/politique/nicolas-sarkozy-et-francois-fillon-930-307448/4141463-1-fre-FR/Nicolas-Sarkozy-et-Francois-Fillon-930_scalewidth_630.jpg

Daca imediat dupa alegerile regionale soldate cu un esec destul de usturator pentru majoritatea guvernamentala Elysee anunta o pauza in ritmul reformelor, optica pare sa sa fi schimbat. Odata reforma pensiilor adoptata - cu sau fara voia strazii care s-a epuizat in manifestatii maraton - Sarkozy se considera suficient de "solid" pe pozitie pentru a continua in acelasi ritm. In cursul saptamanii viitoare vom afla liniile de conduita ce vor fi trasate guvernului, in special in directia unor reforme fiscale. Se asteapta pe de o parte suprimarea sau ajustarea ISF (Impot de solidarité sur la fortune - impozitul pe bogatie) pe de alta, renuntarea la una dintre primele masuri  adoptate la inceputul mandatului, respectiv buclierul fiscal, care prevede plafonarea impozitului la 50 la suta din venituri. La Elysee se vorbeste chiar de o armonizare cu politicile fiscale germane.

Se asteapta de asemenea propuneri in ceea ce priveste crearea de locuri de munca pentru tineri si pentru seniori, doua categorii destul de afectate de somaj.

Toate aceste directive ce vor fi anuntate saptamana viitoare vor fi trasate pentru un guvern care s-ar putea sa nu mai fie acelasi. Intre o remaniere substantiala si o schimbare de guvern, alegerea va fi facuta in acest week-end. François Fillon ar prefera sa ramana in post la Matignon, insa doi candidati nerabdatori ii fac putin vant de la spate : Jean Louis Borloo si François Baroin, tanarul ministru al bugetului.

In ceea ce priveste componenta guvernului, s-ar putea sa asistam din nou la un joc de scaune muzicale, obinsuit la Paris unde politica este o meserie ca se invata in scoli inalte ( de la Scrience-Po la INA). Sunt vizate insa ministere asa-zis regaliene, portofolii importante intre care apararea, externele, justitia, economia....Cu posibila revenire in prim - plan a lui Alain Juppe, probabil la aparare.

Numele sunt insa mai putin importante, cu o singura exceptie care s-ar putea sa restructureze intreaga politica electorala : cel al lui François Fillon. Caci docilul prim ministru care a stiut sa ramana in umbra in toti acesti ani in ciuda unei personalitati afirmate si a competentei pe care nu i-o contesta nimeni, il depaseste in sondajele de opinie, si nu de azi de ieri, pe presedinte. Ultimul dintre acestea anunta chiar ca in cazul in care in turul doi al prezidentialelor se afla Martine Aubry ( lidera socialistilor) si François Fillon, acesta din urma castiga cu 51 la suta, in timp ce Nicolas sarkozy pierde cu 49 la suta. Surse din cadrul majoritatii afirma ca in cazul in care popularitatea sufului statului continua sa se prabuseasca, s-ar putea ca UMP sa il retraga pe Fillon din  prima linie pentru a-l conserva in perspectiva alegerilor din 2012. S-ar putea ca aceasta strategie sa nu ii convina insa lui Nicolas Sarkozy.

O alta miscare importanta va fi in funtea UMP. Jean François Coppe, in acest moment lider al grupului UMP din Adunarea Nationala si care nu si-a ascuns ambitiile pentru prezidentialele din 2018, se pregateste sa preia sefia  partidului. Un pas important pentru eventuala sa investitura.

In sfarsit, este important ceea ce se intampla in acest moment in tabara socialista : s-a dat startul in cursa pentru primare, in care este foarte probabil ca se vor infrunta Martine Aubry -actual secretar general, Segolène Royale - fosta candidata socialista batuta de Sarkozy, François Hollande - fost secretar general si, de ce nu, DSK, actualul director general al FMI. Singurul candidat cu greuntate este Strauss Kahn, insa intentiile sale nu sunt deocamdata destul de clare.

Partager cet article
Repost0
11 novembre 2010 4 11 /11 /novembre /2010 12:59

 

 -ideea "nucleului dur" au UE este relansata de Franco Frattini

 

Stefan POPESCU

 

Italia propune crearea unui directorat în sanul Uniunii Europene. Aceasta ar insemna ca cele mai mari 6 natiuni ale Europei – Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania şi Polonia – sa ia deciziile importante pentru Uniune iar restul sa accepte. 

 Frattini-edb24-a6c63.jpg

Polonia a respins propunerea ministrului italian al Afacerilor externe, Franco Frattini, de a se crea un consiliu al Uniunii, un grup de 6 Mari, care sa stabileasca şi sa conduca afacerile comunitare. Saptamana trecuta, intr-un interviu acordat cotidianului britanic Financial Times, Frattini a emis aceasta ipoteza a constituirii unui G6. Ministrul italian vroia sa propuna o alternativa la cuplul franco-german care a decis practic pentru toti în privinta Pactului de Stabilitate. Radoslaw Sikorski, ministrul polonez al Afacerilor externe, şi-a exprimat însă opozitia fata de aceasta propunere caci “tarile membre care ar urma sa nu participe s-ar simti excluse şi ofensate”. Totusi, mici grupuri informale de state mai mult sau mai putin influente se multiplica în interiorul Uniunii, fără a mai vorbi de parteneriatele strategice sau speciale, iar Polonia participa din plin la acestea. Mitica axa franco-germana este considerata motorul Europei. Astăzi, relatiile dintre Paris şi Berlin sunt complicate de divergentele intre proiectele lui Nicolas sarkozy şi ale Angelei Merkel. Totusi, compromisurile intre Franţa şi Germania s-au produs atunci cand a fost vorba de chestiuni cruciale cum ar fi planul de ajutorare al Greciei şi al zonei euro, până la summitul de la Deuaville din 18 octombrie trecut. Polonia a ales sa îşi dezvolte parteneriatul special cu Franţa şi Germania dar multi leaderi europeni, precum Frattini, au vazut în summitul de la Deauville pe tema intaririi Pactului de stabilitate un adevarat diktat franco-german. Daca, à propos de moneda comuna euro, numai Franţa şi Germania dicteaza politica Uniunii, în privinta politicii militare decide axa franco-britanica, marturie fiind noua Antanta cordiala incheiata de Sarkozy şi Cameron pe 2 noiembrie.  Exsista şi alte grupuri cum este cel de la Visegrad în Est, sau Federatia Nordica ce reuneste statele scandinave iar în Sud o alianta intre Spania şi Portugalia. 

Partager cet article
Repost0
8 novembre 2010 1 08 /11 /novembre /2010 14:42

Mihaela Deaca

 

Este, de departe, stirea zilei la Paris: Michel Houellebecq a obtinut, in sfarsit, recunoasterea juriului care decerneaza anual prestigiosul premiu literar Goncourt. In sfarsit, pentru ca scriitorul a trecut deja de doua ori foarte aproape de acest premiu, cu "Les particules élémentaires" (1998) si "La possibilité d'une île" (2005).

 

houellebecq.jpgE drept ca elementul-surpriza a cam lipsit de la aceasta editie a apreciatului premiu, romanul "La carte et le territoire" (Flammarion) dominand, inca inainte de lansare, sezonul aparitiilor editoriale care a debutat la jumatatea lui august. "Copilul teribil al literaturii franceze" a beneficiat si de aceasta data de intreaga atentie a presei literare, majoritatea criticilor pronuntandu-se in favoarea romanului. Evident, cand spui Houellebecq, spui aproape simultan "controversa"; desi mai putine ca in trecut, controversele nu au lipsit nici anul acesta. E suficient sa amintim principalele doua – cea declansata de textul publicat in cotidianul italian La Reppublica de scriitorul Tahar Ben Jelloun, membru al Academiei Goncourt ("Le cas Houellebecq"), si de acuzatiile de plagiat lansate de publicatia Slate ("Houellebecq, la possibilité d'un plagiat"). Criticii au fost totusi unanimi in a declara ca "La carte et le territoire" este mult mai "cuminte" decat precedentele romane, mai putin polemic si mai putin provocator in ce priveste enunturile cu caracter sexual… Aproape obositor de "cuminte"...

 

Reactia lui Michel Houellebecq la primirea premiului ? "Sunt foarte fericit"... Sa intelegem ca va face pace cu criticii literari si cu juratii care decid cui atribuie premiile literare ? Ramane de vazut.

 

Un lucru este sigur : "La carte et le territoire" constituie deja un succes in materie de vanzari. Potrivit unor date provizorii, romanul s-a vandut pana acum in circa 200.000 de exemplare. Si toata lumea se asteapta ca, dupa premiul Goncourt, aceste cifre sa explodeze.

 

 apoc-copie-2.jpgAtribuit in acelasi timp cu Goncourt, premiul Renaudot merge, anul acesta, la  Virginie Despentes, pentru "Apocalypse bébé" (Grasset). Intr-o incercare de a iesi din umbra fratelui mai mare, juriul Renaudot a retinut pe lista scurta nume controversate, precum cel al lui Marc-Édouard Nabe, autorul romanului "L'homme qui arrêta d'écrire". Nabe este cunoscut mediului literar francez drept un provocator de meserie, insa de o cu totul alta natura decat Michel Houellebeq… Autorul, care isi editeaza singur cartile si nu le vinde decat online, s-a remarcat si datorita sustinerii afisate public pentru Saddam Hussein.

 

Insa, in final, juriul a decis altceva: premiul a fost acordat scriitoarei Virginie Despentes, pentru "Apocalypse bébé », roman care s-a aflat, de altfel, si in cursa pentru Goncourt.

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca lista Renaudot contine, de obicei, doi posibili castigatori, pentru a evita sa premieze acelasi scriitor ca juriul Goncourt.

 

Goncourt, Renaudot, Médicis… garantia unor cifre de vanzari deloc neglijabile

 

Ca premiul creste vanzarile unei carti este un fapt deja demonstrat. Este adevarat ca nu toate premiile vand la fel, asa cum este adevarat si ca unele romane sar direct in fruntea topurilor de vanzari fara sa aiba nevoie de vreo distinctie. Insa in cazul din urma vorbim despre o literatura destinata publicului larg, de carti in general usor de citit si de digerat, vandute in toate chioscurile de ziare de cartier, din gari si aeroporturi.

 

Pentru restul, e nevoie de publicitate, de prezenta in revistele de literatura, de prezenta autorilor lor in studiourile posturilor de televiziune s.a.m.d. Iar cursa pentru un premiu – si unul din categoria grea, daca se poate -, constituie centrul acestor eforturi. Odata primita distinctia, editorul se poate baza pe cifre de vanzari importante cel putin in doua perioade: in zilele si saptamanile imediat urmatoare acordarii premiului si in perioada sarbatorilor de Craciun.  les-bienveillantes-copie-2.jpg

 

Inaintea decernarii premiilor 2010, institutul de marketing GfK a dat publicitatii un studiu care probeaza, in cifre, "greutatea" pe care o are  o asemenea distinctie in parcursul unei opere literare.

 

Asadar, potrivit studiului, in perioada 2005-2009, volumele distinse cu premiul Goncourt s-au vandut, in medie, in 380.000 de exemplare. Urmeaza titlurile premiate cu Renaudot (220.000 de exemplare), Femina (155.000 de exemplare), Goncourt des Lycéens (125.000 de exemplare), Elle (120.000 de exemplare), Maisons de la presse (100.000 de exemplare), Interallié (95.000 de exemplare), Livre Inter (60.000 de exemplare), Prix des libraires (55.000 de exemplare, exceptie facand-o "L’élégance du hérisson" de Muriel Barbery, cu 265.000 de exemplare vandute), FNAC (50.000 de exemplare) si Médicis (42.000 de exemplare).

 

In ceea ce priveste sezonul de aparitii editoriale din acest an, studiul GfK ofera un prim indiciu al evolutiei vanzarilor, cu datele pentru perioada august - jumatatea lui octombrie: circa 1.395 de volume vandute, fata de 1.248 in aceeasi perioada a anului trecut.

 

In fruntea clasamentului se aflau, in ordine, "La carte et le territoire" de Michel Houellebecq, "C'est une chose étrange à la fin que le monde" de Jean d'Ormesson si "Une forme de vie" de Amélie Nothomb.

 

Scurt istoric al principalelor premii literare franceze

 

Sezonul distinctiilor literare este deschis anual de Premiul Academiei franceze, creat in 1915, insa  primul mare premiu francez, Goncourt, exista deja din 1903. Un an mai tarziu lua nastere Premiul Femina, creat ca o replica la Goncourt, considerat prea "misogin". Au urmat Premiul Renaudot, creat in 1926, Interallié (1930), Premiul Médicis (1958) si Décembre (1989).

Prix de Flore a fost creat in 1994 de Frédéric Beigbeder, printre cei distinsi deja aflandu-se Michel Houellebecq si Virginie Despentes.

 

Desi fiecare juriu nu jura decat pe originalitatea si specificitatea propriului premiu, diferentele fata de Goncourt nu sunt (sau nu intotdeauna) evidente. Sigur e ca au in comun calitatea de a stimula vanzarile operei premiate, la fel cum au in comun un juriu imposibil de clintit - detaliu din ce in ce mai criticat in spatiul literar -, dar si legaturi nu intotdeauna foarte ortodoxe cu editurile, in special cu marile edituri (Gallimard, Grasset, Fayard etc.).

 

In afara de aceste distinctii mai sunt alte cateva zeci, de mai mica importanta, asa incat scriitorii neluati in seama de juriile marilor premii pot spera la o astfel de recompensa…

 

Lista principalelor premii decernate in acest sezon :

 

Premiul Academiei Franceze (Grand Prix du Roman) - Eric Faye, "Nagasaki" (Stock)

 

Premiul Goncourt - Michel Houellebecq, "La carte et le territoire" (Flammarion)

 

Premiul Renaudot - Virginie Despentes, "Apocalypse bébé" (Grasset)

 

Premiul France Télévisions (Roman) - Jérôme Ferrari, "Où j'ai laissé mon âme" (Actes Sud)

 

Premiul Médicis - Maylis de Kerangal, "Naissance d'un pont" (Verticales)

 

Médicis étranger - David Vann, "Sukkwan Island" (Gallmeister)

 

Médicis essai - Michel Pastoureau, "La Couleur de nos souvenirs" (Seuil)

 

Premiul Femina - Patrick Lapeyre, "La vie est brève et le désir sans fin" (POL)

 

Femina étranger - Sofi Oksanen, "Purge" (Stock)

 

Femina essai - Jean-Didier Vincent, "Elisée Reclus" (Fayard)

 

Premiul Flore - Abdellah Taïa, "Le Jour du roi" (Seuil)

 

Premiul cititoarelor Elle (roman) - Véronique Ovaldé, "Ce que je sais de Vera Candida" (L'Olivier)

 

In urmatoarele zile vor fi anunti laureatii premiilor Goncourt des Lycéens, Interallié si Décembre.  

Partager cet article
Repost0
20 octobre 2010 3 20 /10 /octobre /2010 22:35

2 - PIERRE LELLOUCHE / CONSEIL DE L’EUROPE / REUNION A HAUT NIVEAU SUR LA SITUATION DES ROMS (20 octobre)

Une réunion à haut niveau sur la situation des Roms organisée par le Conseil de l’Europe se tient mercredi 20 octobre. Le secrétaire d’Etat chargé des Affaires européennes, Pierre Lellouche y représente la France.

Thorbjorn Jagland avait annoncé la tenue de cette réunion le 17 septembre dernier, à l’occasion de son déplacement à Paris, où il avait été reçu au Quai d’Orsay par Pierre Lellouche.

Cette réunion devrait permettre d’aborder les enjeux européens essentiels liés à l’intégration sociale des Roms dans les pays dont ils sont citoyens à part entière, seul moyen d’améliorer effectivement leurs conditions de vie, et à la lutte contre le trafic d’êtres humains dont ces populations sont victimes, et parmi lesquelles les personnes les plus vulnérables, à savoir les femmes et les enfants.

Le Conseil de l’Europe, qui réunit près de 47 Etats, dont de nombreux Etats candidats confrontés à la question de l’insertion sociale des Roms, a un rôle majeur à jouer dans ce domaine.

Partager cet article
Repost0
20 octobre 2010 3 20 /10 /octobre /2010 14:24
L’Europe tombe du piédestal, pas de répit dans les dictatures

"Pour sa neuvième édition, le classement annuel de la liberté de la presse révèle d’heureuses surprises, rend compte de sombres réalités et confirme des tendances. Plus que jamais, nous observons que développement économique, réformes des institutions et respect des droits fondamentaux ne vont pas forcément ensemble. La défense de la liberté de la presse est, et restera toujours, un combat, combat de la vigilance dans les démocraties de la vieille Europe, combat contre l’oppression et pour la justice dans les régimes totalitaires qui parsèment encore le globe. Il convient de saluer, d’un côté, les moteurs de la liberté de la presse, Finlande, Islande, Norvège, Pays-Bas, Suède, Suisse en tête et, de l’autre, de rendre hommage à la détermination des militants des droits de l’homme, journalistes, blogueurs, qui par le monde défendent avec vaillance le droit de dénoncer, et dont le sort occupe toujours nos pensées. Nous réitérons nos appels à la libération de Liu Xiaobo, symbole du bouillonnement, pour l’instant contenu par la censure, de la liberté d’expression en Chine, et nous mettons en garde les autorités chinoises qui risquent de s’enfoncer dans une impasse", a déclaré Jean-François Julliard, à l’occasion de la publication du classement mondial de la liberté de la presse par Reporters sans frontières, le 20 octobre 2010.

"Il est inquiétant de constater que plusieurs Etats membres de l’Union européenne continuent de perdre des places dans le classement. Si elle ne se ressaisit pas, l’Union européenne risque de perdre son statut de leader mondial dans le domaine du respect des droits de l’homme. Comment pourra-t-elle alors se montrer convaincante lorsqu’elle demandera aux régimes autoritaires de procéder à des améliorations ? Il est urgent que les pays européens retrouvent leur statut d’exemplarité.

A l’autre bout du classement, nous sommes préoccupés par le raidissement de certains gouvernements. Le Rwanda, le Yémen et la Syrie ont rejoint la Birmanie et la Corée du Nord dans le carré des pays les plus répressifs de la planète envers les journalistes. Cette tendance n’augure rien de bon pour l’année 2011. La tendance n’est malheureusement pas à l’amélioration dans les pays les plus autoritaires", a ajouté Jean-François Julliard.

L’Union européenne perd son statut de leader

Reporters sans frontières a exprimé à plusieurs reprises son inquiétude face à la dégradation de la situation de la liberté de la presse dans l’Union européenne. Le classement 2010 confirme ce constat. Sur les vingt-sept pays membres de l’UE, treize pays se trouvent dans les vingt premiers. Quatorze pays sont sous la vingtième place et certains se retrouvent même très bas dans le classement : Grèce (70e), Bulgarie (70e), Roumanie (52e), Italie (49e). L’Union européenne n’est pas un ensemble homogène en matière de liberté de la presse. Au contraire, l’écart continue de se creuser entre les bons et les mauvais élèves. Plusieurs pays démocratiques où Reporters sans frontières avait signalé un certain nombre de problèmes ne connaissent aucune progression. Il s’agit, en premier lieu, de la France et de l’Italie où incidents et faits marquants ont jalonné l’année en cours, confirmant leur incapacité à renverser la tendance : violation de la protection des sources, concentration des médias, mépris et même impatience du pouvoir politique envers les journalistes et leur travail, convocations de journalistes devant la justice.

L’Europe du Nord toujours en tête

Cette année encore, plusieurs pays se partagent la première place : Finlande, Islande, Norvège, Pays-Bas, Suède et Suisse. Ils ont déjà occupé la première place du classement depuis sa création en 2002. La Norvège et l’Islande ont toujours été premiers du classement, sauf en 2006 pour le premier et en 2009 pour le second. Ces six pays montrent l’exemple en respectant les journalistes et les médias mais également en les protégeant face à la justice. Ils continuent même à progresser, comme l’Islande qui a proposé un projet de loi exemplaire et unique au monde en la matière : « Initiative islandaise pour les médias modernes » (IMMI, Icelandic Modern Media Initiative). Un pays comme la Suède se distingue par son cadre légal (l’Acte sur la liberté de la presse) particulièrement favorable à l’exercice du métier de journaliste, la force de ses institutions et le respect des contre-pouvoirs, dont la presse, dans le bon fonctionnement de la démocratie.

Dix pays où il ne fait pas bon être journaliste

Si les années précédentes, Reporters sans frontières pointait le doigt sur le trio infernal, Erythrée, Corée du Nord, Turkménistan, les mauvais élèves forment, cette année, un groupe plus large de 10 pays, dont les écarts entre eux sont plus resserrés, marqués par les persécutions contre la presse et l’absence totale d’informations. La situation de la liberté de la presse n’en finit pas de se détériorer et il devient de plus en plus difficile de les distinguer les uns des autres et d’établir une hiérarchie. En 2010, l’écart de points entre les dix derniers pays est de 24,5 alors qu’il était de 37,5 points en 2009 et de 43,25 points en 2007. A noter que pour la première fois depuis la création du classement annuel en 2002, Cuba ne fait pas partie des dix derniers. Cette progression est principalement due à la libération de 14 journalistes et 22 militants pendant l’été 2010. La situation sur place, cependant, n’évolue guère, la censure et l’oppression étant toujours le quotidien des dissidents politiques et des professionnels de l’information.

La Birmanie, où une élection parlementaire doit se tenir en novembre prochain, n’offre aucun espace de liberté et répond, aux rares tentatives d’informer, par la prison et les travaux forcés.

Il faut enfin souligner que plusieurs pays ouvertement en guerre, théâtres d’un conflit larvé ou d’une guerre civile (Afghanistan, Pakistan, Somalie, Mexique) voient des situations de chaos se pérenniser, s’ancrer une culture de la violence et de l’impunité où la presse est une cible privilégiée. Dans ces pays, parmi les plus dangereux au monde, les journalistes sont directement visés par les belligérants, comme le montre la prise d’otage de Stéphane Taponier et Hervé Ghesquière, retenus en Afghanistan depuis maintenant 300 jours.

Croissance économique ne vaut pas liberté de la presse

Si le développement économique des BRIC (Brésil, Russie, Inde et Chine) est assez semblable, le classement 2010 a révélé une importante disparité des situations de la liberté de la presse. Le Brésil (58e), qui jouit d’une évolution législative favorable, progresse de 13 places par rapport à 2009 tandis que l’Inde chute de 17 places et se retrouve en 122e position. La Russie, particulièrement meurtrière l’année précédente, occupe toujours une place médiocre (140e). La Chine, quant à elle, même si elle connaît une blogosphère d’une étonnante vitalité et de plus en plus mobilisée, continue de censurer, d’emprisonner les voix dissidentes, et stagne à la 171e place. Ces quatre pays endossent désormais les responsabilités des puissances émergentes et doivent tenir leurs obligations dans le domaine des droits fondamentaux.

De très fortes chutes

Philippines, Ukraine, Grèce et Kirghizstan voient leur position dans le classement se dégrader fortement. Aux Philippines, le massacre d’une trentaine de journalistes commandité par un baron local ; en Ukraine, la lente et sûre détérioration de la liberté de la presse depuis l’élection de Viktor Ianoukovitch en février 2010 ; en Grèce les troubles politiques et les violences subies par plusieurs journalistes, et au Kirghizstan, la campagne de haine ethnique dans un contexte de confusion politique expliquent ces fortes chutes dans le classement. Les évolutions sont malheureusement souvent en trompe-l’œil. Certains pays dont la position dans le classement s’améliore nettement retrouvent en réalité leur place traditionnelle après une année 2009 difficile, voire désastreuse. C ‘est le cas, par exemple du Gabon (+22), de la Corée du Sud (+27) ou de la Guinée-Bissau (+25).

Partager cet article
Repost0

Présentation

  • : Le blog www.europapresse.org
  • : Aceasta este o platforma multimedia sustinuta de jurnalisti romani din principalele capitale europene. Stiri, interviuri, reportaje, informatii utile, in direct din Paris,Bruxelles,Roma sau Berlin
  • Contact

Profil

  • MARCELA FERARU

Recherche

Archives

Catégories